14-21 ani

În această etapă vorbim despre un/o pre-adolescent/ă și apoi adolescent/ă și tânăr/ă. Perioada pubertăţii şi a dezvoltării personalităţii implică foarte mare atenţie și grijă. În special pentru partea de socializare și consolidare deprinderi. În această perioadă sunt de urmărit aspectele legate de starea interioară, emoţională, de relaţiile şi prieteniile care sunt extrem de importante pentru orice persoana şi mai ales pentru cei cu dizabilităţi. Orientarea şi consolidarea anumitor deprinderi, abilităţi şi preocupări se poate realiza urmând activităţi desfăşurate în centre protejate, în anumite şcoli de arte şi meserii sau şcoli şi licee cu o curicullă academică şi cerinţe educaţionale adaptate nivelului fiecărui copil în parte. Şcolile de masă şi în mod special cele cu programe alternative de predare, menţionate în secţiunea anterioară (0-7 ani) sau şcolile particulare sunt şi ele opţiuni şi există cazuri de integrare cu succes. Şcolile speciale, care reuşesc să construiască, dincolo de programa şi metodologia aprobată şi de aspectele strict profesionale, şi o relaţie umană şi un parteneriat autentic împreună cu părinţii şi celelalte persoane implicate în activităţile tinerilor cu dizabilităţi şi ajung să îndrume şi să orienteze, prin personalul didactic şi cel ce sprijină activităţile pot avea o contribuţie importantă. Deocamdată aceste cazuri de integrare si adaptare cu success, cu rezultate benefice şi care ar putea fi replicate, sunt destul de reduse ca număr şi pondere. În primul rând acest lucru se datorează gradului de dizabilitate ridicat prezent la marea majoritate a celor cu sindrom Down dar se datorează şi etichetărilor, ideilor preconcepute, comodităţii, lipsei reale de orientare, lipsei alternativelor viabile sau slaba informare pe care părinţii, adulţii, cadrele didactice şi societaţea în general (deci noi toţi) o resimţim şi în alte situaţii şi cazuri. În ţările vest europene, al căror standard de societate ni-l dorim aplicat şi la noi, există cazuri de persoane cu sindrom Down care au urmat cursurile unor facultăţi de muzică, filologie şi chiar şi drept. În Romania, deşi sistemul legislativ, politicile şi declaraţiile la nivelul forurilor de conducere şi care sunt responsabile cu strategia sistemului educational, sunt în favoarea integrării copiilor şi a persoanelor cu sindrom Down sau alte dizabilităţi, realitatea arată că încă este mult de schimbat în mentalul cadrului didactic, a personalului auxiliar, a copiilor şi a părinţilor. Chiar şi părinţii copiilor cu CES ajung să renunţe şi sa accepte separarea în locul integrării. Din punct de vedere comportamental sunt aspecte care se vor urmări, cu îndrumare, aceste intervenţii fiind adaptate vârstei şi personalităţii fiecăruia. Totul înconjurat cu aceeaşi dragoste, care rămâne ingredientul de bază al unei reţete de succes. Pentru aceste vârste, experienţa noastră personală se bazează doar pe relaţia pe care o avem cu câţiva părinţi, în acest moment. Vă îndrumăm către alți părinți şi/sau alte asociaţii de părinţi care au preocupari și organizează întâlniri și activităţi de socializare pentru adolescenţii şi tinerii cu sindrom Down sau cu alte nevoi speciale. Puteți contacta asociaţiile: Asociaţia Down Bucureşti Asociaţia Sindrom Down Bucureşti Fundaţia Mână de Lucru Şi, sigur multe alte asociaţii şi instituţii, la nivelul întregii ţări. Observăm cu bucurie că există din ce în ce mai multe şi diverse preocupări  pentru aceste categorii de persoane.